Atunci când ești conectat la tine 24/24, observi comportamentele oamenilor dragi cu o acuitate mai mare și parcă nu-i mai simți parte din viața ta și te desprinzi deodată, fără ranchiună, ură și resentiment. Just like that!
Simt cum ințelepțesc spiritual, personal, zi de zi și cum urc treaptă cu treaptă.
Luna august a fost foarte interesantă. 
Dacă m-ar fi întrebat cineva pe 31 iulie, dacă aș vrea să mă izolez în luna august, aș fi zis un NU categoric, dar s-a întâmplat, brusc și neașteptat.
În liniștea pe care mi-am impus-o,  deconectarea de la rețele de socializare, fără TV, fără media, fără nicio știre de orice fel, izolarea de oameni și conectarea la sinele meu 100%, a fost divin. Mi-era dor de mine!
Am parcurs 300 de km pe jos, prin parcul Herastrau și nu exagerez. M am contopit zi de zi cu pământul, cu apa, cu ratele de pe lac și cu un pescăruș care zi de zi venea lângă mine și mă privea. Parcă îl și văd cum apărea de după vegetație, pe marginea lacului, pășind agale și mă privea. Cred că era îndrăgostit de mine, dar recunosc că și eu m-am îndrăgostit de el. 
Natura este minunată cu tot ce are ea, dar nu suntem conștienți de cât de norocoși suntem că avem un remediu gratis și nu profităm de el. 
Vă spun sincer,  m-am resetat. 
Mi era dor de mine și m-am întors la sinele meu și mi-am răsfățat sufletul cu tot ce a cerut, fără să-l refuz. 
A suferit și un șoc, pentru că era obișnuit să fie “biciuit”, să i se reproșeze ceva, să muncească mult, să doarmă puțin, să aibă insomnii, griji și deodată s-a trezit că nu mai are pentru ce și cine să-și facă griji și s-a speriat. 
Mi-am dat voie să trăiesc tot, furie, plâns, dezamăgire, uimire, bucurie, fericire și deodată am văzut o lume pașnică și iubitoare. 
A fost o bătălie cu mine, din care am câștigat un prieten pe viata, pe MINE. 
Mi-am dat seama ca sunt atât de mișto și mi-am promis că nu mă voi mai părăsit niciodată și cine vrea să mi se alăture sau dorește să rămână lângă mine, mă va accepta așa cum sunt și eu îl voi accepta așa cum este și atunci când nu mai rezonăm, ne vom desprinde și vom rămâne cu învățăturile pe care le-am primit unii de la alții. 
Un ultim sfat! Nu vă îndepărtați de sinele vostru și scăpați de “ce o sa spună lumea”,  “dacă mă fac de rușine” sau “am făcut bine ce am făcut”, pentru că niciodată nu vom putea fi pe placul tuturor, dar cine te place, te place așa cum ești și-ți va rămâne alături, asa cum mi-au rămas, putini prieteni, dar valoroși, care mi-au fost alături în cele mai grele momente, și chiar în acestă perioadă și le mulțumesc pentru loialitatea lor, ceilalți s-au cernut. 
Aș vrea în încheiere să le menționez numele, în semn de omagiu ce îl port față de ele.
Roxana Avadanei, Gabriela Felecan, Mădălina Udrescu. Sunteți minunate. Mă înclin.