Respectul, pe cale de dispariție!

Respectul pentru semenii noștri, începe cu un salut.
Respectul față de oameni înseamnă, cel puțin pentru mine, recunoașterea celuilalt ca egal, indiferent de rangul convențional sau social. A fi politicos înseamnă a-l recunoaște pe celălalt ca un egal și a-i arăta respect și a-i spune salut este primul semn politicos pe care trebuie să-l dăm și să răspundem în egală măsură.

Astăzi, această formă de respect, se întamplă rar. Să fie din lipsă de timp sau ne-am pierdut bunele maniere?
Mă lovesc tot mai des de astfel de comportament.
Cel mai des se întâmplă atunci când dau un mesaj. Din grabă, din nepolitețe sau cine știe din mai ce, mi se răspunde direct, sărind etapa de salut, sau, în cel mai rău caz, mă ignoră pentru că mesajul n-are un scop și de ce să mai răspundă.

Trăim pe repede înainte și ne-am pierdut bunele maniere, acestea fiind detalii atât de mici care fac diferența și de a fi etichetat.
Uităm sa ne mai salutăm și să ne întrebăm: Ce faci? Cum ți-a fost ziua? Ești bine?
Ne ascundem sub zâmbetul unui om “empatic”, care: “Te ajut, doar dacă mă ajuți.”
Suntem cu telefonul în mână și ignorăm mesajul primit pentru că dacă nu există scop, nu are sens.

Ne gândim și ne raportăm doar la Eu și nu și la Noi.
Suntem într-o grabă spre nici noi nu mai știm ce. Unde ne grăbim? Ce ne așteaptă acolo în viitor de ne grăbim așa?
Nu ne mai dorim să trăim aici și acum, și ratăm momente frumoase și oameni frumoși, pe care să-i cunoaștem, pentru că răbdarea este un task greu de îndeplinit.
Zâmbim fals și ne afișăm pe social media fericiți și știm că nu este așa, dar ne este greu să recunoaștem asta, chiar și nouă înșine.

Ne este greu să ne privim în oglindă pentru că cel mai mare inamic al nostru este EU și nu-l putem confrunta. Ne trebuie mult curaj ca să-l înfruntăm pentru că EU îl simțim până în măduva oaselor și nu ne dă pace de ceva ani. Nu suntem în stare nici să-l salutăm.
EU-ul a încep de ceva timp să ne zdruncine viața pentru că se sufocă în corpul plin de “perfectiune”, arătând tot timpul cu degetul spre EL, însă omite că celelalte degete sunt îndreptate spre EU.
Vedem cum acest EU se zbate cu ultimele forțe pentru că puterea i-a scăzut și are nevoie de ajutor.

Este timpul să coborâm din copaci și să simțim pământul.
Este o perioadă atât de revelatoare și de deconspirarea fiecăruia dintre noi. Se vede din ce în ce mai clar acolo unde este egoismul, interesul, scopul sau empatia, ajutorul și felul în care folosim resursele de inteligență emoțională.

Este o curățenie de primăvară și mă bucur, pentru că este un an bun pentru a mă asocia și a rămâne cu oameni lângă mine, care merită și cu care pot să construiesc.

Leave A Comment